Cocoşul lu’ nea Gogu

În armată, aveam în incinta pichetului, gospodărie agro-zootehnică. Care-va-să-zică, GAZ. Şi cum se înmulţeau scroafele ca iepuroaicele, ne aduceau câte o maşină de concentrate, o basculau în curte, şi-o căram noi cu foile de cort într-o magazie . Şi chiar dacă măturam noi cimentul, tot mai rămâneau urme de zoohaleală printre crăpături. Prilej cu care, îşi făceau apariţia găinile lu’ nea Gogu, vecinul de sta gard în gard cu pichetul. Nea Gogu avea găini, iar noi aveam câini lupi, caz în care nu se punea problema de-o încuscrire. Şi cum zic, veneau moţatele ciugulind, alde Loren, Liţă şi Luţă, cu boturile pe labe. Abia le priveau pe înaripate. Dar teatru tată la patrupede , că arc stăteau şi când ciuguleau bipedele mai inofensiv, zmac. Dispăreau în cuşca norocosului. Cre’ că la interogatoriu , pentru încălcare de consemn. Că doar erau într-o zonă de frontieră… Îl vedeam seara pe nea Gogu, cum le căuta prin întuneric, bănuind el cam pe unde se odihneau fetele lui. Dar fără dovezi, ce să facă… Dar dacă uitau găinile lu’ nea Gogu să mai treacă în vizită pe la vecinii lor grănicerii, mai treceau ai noştri cânişori să-i cotrobăie coteţele lu’ nea Gogu. Aşa şi într- o zi , când Luţă fură cocoşul vecinului. Şi vine omul ţipând, că s-a săturat, că face scris la batalion, că nu-i prima oară când îi dispar orătăniile, da’ de data asta a văzut fii-sa cum călătorea pasărea în botul javrei. Nu cred nea Gogule, că-i legat, uite şi mata, şi nea Gogu se caţără pe gard să vadă cu ochii lui, iar eu împingeam cu vârful bocancului zmocul de pene de lângă cuşcă. Atât mai rămăsese din coşcogea cocoşul vecinului. Luţă numai fulgi la bot. Gata m-am săturat, tună şi fulgeră nea Gogu. Fac scris la batalion. Cum vrei mata nea Gogule. Şi în gândul meu, că şi Luţă s-a săturat. Măcar pe azi. C-o fost gras cocoşul….