Turcoaica Tigroaica

Mai ţineţi minte când întreg cartierul ştia că tu, ca elev, ai azi chimia? Sau atelierul? Când fâlfâiam noi cu halatele albe sau albastre printre blocuri până la şcoală?
Parcă-l aud pe maistru nostru, bă , să nu vă prind cu halatele pe voi pe stradă, că vă belesc …. Da’ noi parcă aveam urechi …. Aşa că odată , prin clasa a opta, când n-am făcut atelierul, am pornit-o prin micro 39A, două cete de veritabili Batmani albaştri … A noastră la deştuit prăjituri şi şmanglit bomboane din cofetăria de lângă frizerie, a lor la aruncat bulgări de zăpadă în balcoane …
Trei dintre noi, tocmai coboram tot o goană treptele din cofetărie când un nene m-a agăţat de mână bucuros …. Aha… Credeaţi că nu vă prind jigodiilor!!!
Io, numai cremă la bot, ce era să zic? Am pus-o! Unde dracu era nenea ăsta de m-a văzut cu degetu-n prăjituri …
– La ce şcoală eşti tu bă? Io tremuram din toate încheieturile, cu mâna lui strânsă în jurul bicepsului meu gros ca aţa…
– La 33 nene…
Şi cum şcoala era în spatele cofetăriei, dincolo de parcare, s-a ancorat de urechea mea, târându-mă spre cancelarie…
Pe holul şcolii, linişte ca-n cavou… Bine barem că nu e pauză să mă vadă toată şcoala dus la eşafod… Sau mai ales profii…. Sau mai rău, maistru de atelier…. Când, după colţul care da spre cancelarie, dăm nas în nas cu profa de mate…. Glumeşti? Aşa ghinion? Tocmai Turcoaica? Cea mai severă profă din şcoală… Şi profa mea de mate…. Picioarele mi s-au muiat şi lacrimile mi s-au adunat în barbă…. De ruşine … De ciudă … Turcoaica, s-a oprit, cu un catalog subraţ, înaltă, cu părul vâlvoi, mirosind încă de după celălalt colţ a tutun…
S-a dat un pas înapoi, a întrebat şi s-a proţăpit coşcogea păluga în faţa noastră, aşteptând un răspuns…
– Ăştia tovarăşa, mi-au spart geamul la balcon cu gheaţă…
– Care ăştia domnule?
– Ăştia cu halatele albastre…
– Păi ăsta era?
Nenea, încurcat, s-a fâstâcit…. Atunci, Turcoaica Tigroaica şi-a scos colţii…
– Şi asta îţi dă dumitale dreptul să-l urecheşti? Ce, l-ai crescut dumneata? Toţi au halate albastre în şcoala asta…
Apoi a scrăşnit din dinţi la el, dă-i drumul acum…
Apoi a scrăşnit din dinţi la mine, marş la oră…
N-a adus niciodată vorba de incident… Eu eram nedumerit… Aha, deci Turcoaica e OM …. Ştiam io că n-o iubeam degeaba …
(doamnei mele de matematică, Turcu Ecaterina, şcoala generală 33)