Cârţişoara, 1 iulie 2014

marţi, 1 iulie 2014

Galaţi – Braşov (289km – prin Valea Siriului) – mănăstirea Sâmbăta de Sus (363km) – Cârţişoara (398km)

Bineînţeles că n-am dormit mai nimic înainte de plecare, aşa că pe la ora 5 dimineaţă, după ce ne-am trămbălat cu bagajele de-am stârnit toate mâţele din parcare, am dat cheie şi am plecat.

Digul până la Brăila era plin de zâmbetele domnişoarelor mele de onoare de la cununie.
Silistraru, Ianca, Făurei, Buzău ….

Tăiem oraşul spre nord-vest şi ne aruncăm pe valea Buzăului spre Siriu. Vulcanii Noroioşi de la Scorţoasa, ascunşi după dealurile subcarpaţilor Buzăului, rămân în dreapta noastră. Intrăm în depresiunea Cislăului.

Măgura, Vipereşti, Cislău, Pătârlagele, Nehoiu, Siriu.

În spatele barajului Siriu, apele Buzăului odihnesc leneşe. Căţăraţi pe marginea betoanelor ne fotografiem cu munţii Buzăului care îmbrăţişează apele lacului cu cele două braţe : munţii Siriului şi munţii Podul Calului.

O vulpiţă roşcată, face pe moarta pe marginea drumului. O încerc cu vârful piciorului şi-mi dau seama că nu se face.

Pe o coastă, cocoţat deasupra drumului ce şerpuieşte de-a lungul lacului Siriu, găsim monumentul Eroilor, dedicat ostaşilor din Regimentul 3 Vânători, care şi-au dat viaţa oprind înaintarea nemţilor pe valea Buzăului. Un sublocotenent, un plutonier şi nouă soldaţi, căzuţi la 20 octombrie 1916 apărând acest pisc.

Prin pasul Buzăului, trecem în judeţul Covasna.

Sita Buzăului, Întorsura Buzăului. Ocolim munţii Siriului şi după doar câţiva kilometri intrăm în judeţul Braşov, nu înaine de a opri (oare a câta oară?) la Popasul Buzăului de la Brădet. Ciorbiţele ne aşteptau. Perişoarele Ucăi cică nu ar fi fost cine ştie de capu lor, dar fiindu-i milă de ele, le-a băgat la căldurică în burtică.

Intrăm în depresiunea Braşovului.

Teliu, Prejmer, la Hărman ne înţepăm în europeană spre Braşov.

În Braşov parcăm lângă Facultatea de Silvicultură. O pornim agale, braţ la braţ cu umbrelele, la vale, pe strada Gheorghe Bariţiu.

Biserica Neagră, înconjurată de curtea Johannes Honterus. În spatele ei, liceul, fostul gimnaziu săsesc, al cărei fondator, îl păzeşte încă, sub formă de statuie, cocoţat pe un soclu. Johannes Honterus, reformatorul bisericii săseşti e braşovean get-beget.

Ne strecurăm în Piaţa Sfatului. Clădirea Muzeului judeţean de Istorie, era păzită de o statuie a lui Ursus, regele berii. Ne împiedicăm în liota de porumbei şi ne scurgem agale pe strada Republicii, printre mesele teraselor care umplu esplanada. În capătul ei, aproape de bulevardul Eroilor, poposim la McDonalds. Facem cale întoarsă cu fetele mai grele cu câte un happy meal.
Dana adună porumbeii din Piaţa Sfatului cu o punguliţă de covrigei. Un căţel îi ridică din ciugulit pentru câteva clipe, dar ei nu par prea impresionaţi. Adună lacomi şi ultimile firmituri şi ca la un semn se adună şi pe ei, pe un acoperiş.

Părăsim oraşul doar după o tură de Carrefour. Înspre sud, munţii Bârsei ne urează drum bun, cu vârful Postăvarul înfipt în nori, aidoma unui braţ ce ne salută.
Dincolo de Codlea, ne aruncăm pe munţii Perşani, ocolim măgura Codlei şi prin pasul Perşani pătrundem în depresiunea Făgăraşului.

Şercaia, Mândra, Făgăraş. Salutăm Oltul şi o pornim paralel cu el de-a lungul lui E68. Prin Ţara Oltului. Doar până la Sâmbăta de jos. Unde o cotim spre munţii Făgăraş, pe care-i luasem în colimator încă de la ieşirea din Beclean.

Urmăm drumul spre Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Îl ignorăm pe nenea care-şi tot sufleca ploverul şi se repezea spre noi fluturându-ne nu-ştiu-ce reţetă şi etalându-şi nu-ştiu-ce operaţie … Vizităm muzeul cu icoane şi hrisoave vechi de când Brâncoveanu se punea rău cu sultanul Ahmed.

Ascultăm cum toaca adună credincioşii la slujbă şi apoi cum glasurile călugărilor încearcă să acopere cu osanale, glasurile zecilor de rândunele ce-şi făcuseră cuiburi sub streşinile mănăstirii.
Nu prea mă agaţă chestia asta vecernia, dar mă ia cu draci la stomac când începe să sune un telefon. Care mama mă-sii o fi porcu şi măgaru ? Al meu era pus pe silenţios încă din parcarea mănăstirii …. Când mă dumiresc că adun magnet privirile tuturor din încăpere, mă buzunăresc mai cu spor şi descopăr telefonul iubitei mele soţii, că mi-l strecurase mie în geacă … să nu-şi mai care ea geanta ….

Deşi doar ce m-am cununat religios cu mândreţea de femeie, acest lucru nu m-a împiedicat să-i transmit nişte lucruri în totală nepotriveală cu locul în care ne aflam. Barem erau tot de sfinţi, deşi nu neapărat Brâncoveni…. Bineînţeles că în gând, că doar n-am atâta tupeu ….

De la mănăstire coborâm iarăşi spre E68, pe care-l intersectăm în Ucea de Jos.
Doar câţiva kilometri mai facem şi intrăm în judeţul Sibiu.

Facem plinul lângă Arpaşul de Jos şi apoi taman când soarele se freca la ochi a somn, ne aşezăm la masă la motelul Castel 2000 să mâncăm. La întersecţia cu drumul tare drag nouă, 7C, Transfăgărăşanul. Deschis legal chiar din dimineaţa asta.

După două ciorbiţe, un mix de friptură, o palincă regulamentară pentru copilot şi doar cinci kilometri, ajungem la Pensiunea Leia de la Cârţişoara.