Fotbal minut cu minut

Cine din generaţia mea din gimnaziu, nu-l ţine minte pe stră-strănepotul lui Moş Ion Roată, cel mai celebru moş din Câmpuri…
Zăpăcitul ăsta juca fotbal. Nu pe câmpuri, ci pe câmpul de la Ancora… Respira fotbal. Ne strânsese în jurul lui, o liotă de pasionaţi, de mai nebuni ca el, care după ore, ne adunam spânzuraţi pe bara aia care arăta ca o ţestoasă, de la leagănele dintre şcoală şi U3. Blocul cu cămin pentru copii la parter. Şi noi, căţăraţi pe ţestoasă, ne dam drept comentatori la Fotbal minut cu minut, şi interveneam, moderaţi de Roată, de la meciuri din mintea noastră… Io, Roată, Gicu Stan, Viorel Munteanu …. Eram vreo şapte-opt… Comentam şi inventam, de i-am fi făcut invidioşi pe alde Domozină, Teoharie Coca Cozma, Adrian Soare, Ghiţulescu … Era mai tare emisiunea noastră ca a lor….
Tot nenea Roată ne-a băgat în lumea minunată a fotbalului cu nasturi…. Era pe vremea mea de şaur, un joc de fotbal cu bunghi, cu un carton verde, cu porţi, cu tabelă …. pe care l-am revoluţionat… Terenul a evoluat… Era acum făcut din coperţile cartonate ale blocului mare de desen, colorat cu carioca, cu mantinele pline de reclame, cu porţile din cablu cu plasa din dres, cu nasturele care era portar de greutate maximă …. Nu trebuia să depăşească diametrul… Greutatea te privea…. Mai greu ca al altuia, însemna un transfer reuşit….
Meciuri tur-retur…. Turul era la tine acasă, când plecau ai tăi la muncă…. Câţi nenicii erau prezenţi, atâtea mii de spectatori erau trecuţi pe fişa tehnică a meciului…
Şi se întâmplă finala cupei României… La Roată acasă… Şi chiulim de la ore… De fapt de la o oră….Mare oră… Geografia… Io eram galerie, că nu prinsesem finala…. Meci disputat, intrăm deja în prelungiri când sună la uşă… Un coleg care nu era în niciun staf tehnic, ne anunţă că Cioca dirigu, ne aşteaptă la judecată … Se plânsese profa de geogra, că ne simţise lipsa…
S-a petrecut o buluceală pe hol la Florin de ziceai că începepuse Tragedia de pe Stadionul Heysel… Ăia din faţă aveau tenişii în spate, ăia din spate aveau tenişii în faţă…. De la etajul trei de la Florin am început să ne încălţăm, şi am terminat la etajul unu în clasă la şcoală …. Dirigu ne aştepta în prag… Înalt, slab, alb, cu gestul ală nervos al lui de a-şi freca bărbia, număra crocodilii… Îl ghiceam când era nervos… Acum nu era dubiu… Era nervos… Ne numea cu glas tare în timp ce ne scria pe o foaie… Noi speram să ne bată şi să scăpăm… Dar nooo…. La ora 17, mă întâlnesc cu unul din părinţii voştri. Atât. Sec. Dur. Abia atunci am desluşit că suntem cam în cacao… Bă, când e ăsta serios, e naşpa. Acum era prea serios…Mult prea serios…
Te gândeai să nu-i spui mă-tii să nu vină la aşa invitaţie? Bă, eşti prost ….
De la mine s-a dus şefa comitetului de părinţi…. Mama… Când a ajuns acasă, a intrat tot un trăsnet la mine în cameră… Unde-i??? Io, chircit într-un colţ de pat, pregătit să primesc corecţia noneuropaenă, am lămurit-o imediat….
La gunoi…. Să nu-l mai văd, mama lui de teren…. De azi încolo, numai treapta întâia am în devlă…. Mă ierţi ?
Nu m-a iertat…