Pantofii lu’ Daniel
Aprilie 1990, mare bairam : majoratu’ lu băiatu’ ….
Mai ştiţi cum erau atunci aniversările…. Ne adunam bisericuţa de la clasă, neamurile mai de-o seamă cu noi, vecinii din cartier, venea şi vărul ăla pe care nu-l suportai dar care avea Kashtan şi un porcoi de benzi, puneam într-un colţ o masă cu mâncare şi dă-i cu alde C.C.Catch şi Modern Talking şi Blue System până la ziuă …
Când am văzut poza de grup , nu-mi venea să cred că am încăput atâţia în sufrageria alor mei …. Erau şi vreo câţiva pe care nu-i cunoşteam. Noroc de invenţia asta cu bufetul suedez, că dacă puneam masa, cred că mâncam în vreo trei serii ….
Din balcon ieşea fum ca de la furnalul 5 din combinat. Pământul de la florile maică-mi s-a dovedit locul ideal de înfipt chiştoacele.
Pe holul nostru de 1,5 pe 1,5 trona un morman de încălţări ca pe preşurile unuia de-l ştiam de prin talcioc. Nu te încălţai cu ai tăi decât când plecai acasă… În rest, dacă ieşeai afară cu vreo tante, luai ce-ţi venea…
După vreo trei zile, cam cât mi-a luat să recuperez toate sticlele goale de bere din locurile cele mai tainice ale casei, vecinul Robert se plânge că i s-au cam lărgit pantofii . O fi oare posibil să-i fi schimbat cu ai altuia ?
Îmi pun geaca de detectiv, detectivez vreo două zile şi aflu că Daniel, colegul de clasă nu mai poate încălţa pantofii, că-l strâng cu toate că şi-a tăiat şi unghiile … Lămurind problema, se ia hotărârea ca holurile liceului CFR să fie martorele evenimentului de schimb de încălţări … Daniel vine cu ai lui Robert, eu cu ai lui Daniel .
Dimineaţa, dacă mă nimeream pe acelaşi fus orar cu tramvaiul 57, mă strecuram fără bilet la coada vagonului din spate, unde era gaşca mea … Dacă nu mă nimeream, intram prin spatele talciocului, tăiam în diagonală cimitirul, mă strecuram pe lângă biserică şi ieşeam prin spărtura de gard de lângă monumentul eroilor, exact lângă tipografie.
În dimineaţa când transportam într-o pungă galbenă pantofii lui Daniel , prind tramvaiul la Cireşica, mă postez la spate, unde, într-o pungă albastră, se transportau pantofii lui Robert.
Nici nu începe prima oră că dau să fac schimbul de oteri, iar Daniel se schimbă la faţă… Să-mi bag picioarele…. Am uitat punga agăţată de bară-n tramvai….
Îţi bagi tu picioarele, da-n ce dracu ţi le bagi, că de pantifi…. te-ai lins pe bot….
Spre seară, m-am postat la uşă la Robert şi i-am înapoiat pantofii lui Daniel … Bă, ştii care-i treaba ? Ia pune-le tu nişte vată în bot şi dă-te la mers cu ăştia, că doar ăştia ne-au mai rămas … Ăilalţi se plimbă cu tramvaiul 57….
