Cimitirul de la Stoicani
Cimitirul de la Stoicani… Oricum te-ai întoarce, de-ai tăi…. Ori neamuri, ori vecini…. Iote colea… Spiridonescu Ionica…. Mama …
I-a făcut mişto tata mormântul…. Mozaic alb…. Crucea veche, de salcâm, legată de crucea de ciment. Aşa au toţi. Cruci de salcâm, aninate de altele noi. De ciment sau din ţeavă.
La mama, pe dala albă, pătată de soare şi umbre de liliac, încă pâlpîie candela de la Înviere… De aseară.. Au venit nepoatele pe care ea nu le ştie şi i-au adus Lumină… Aici o să mă adun şi io cândva… Între neamuri… Şi vecini… Între mine şi bunelu Costică, familia Costea… Mă tată, ce fel de oameni au fost alde Costea ăştia? La o adică, s-or supăra de-i trec spre bunelu? Cine mă , alde Costea? Pâinea lui Dumnezeu… Ce oameni…. Să tot mori cu aşa vecini…
Lumânările încă ard pe morminte … La ăia de mai au neamuri să vină la ei… Io-te la bunelu…. Arde în candela pe care i-am făcut-o acu douăjdeani…. Eram atât de tânăr şi de legat de bunelul meu, că i-am făcut-o cu mâna mea… Io i-am bătut niturile, io i-am decupat în tablă strâmb crucea în spatele căruia acum geamul stă într-o rână… Bine că e vecin cu noi… Şi bine că alde Costea ăştia sunt băieţi salon… Tati, ce bune sunt zarzărele astea! Cum să nu fie bre bune, dacă au crescut din bunelu?
E bine de noi că suntem la mijloc… De oriunde s-o apuca popa de citit, ori la Paştele blajinilor, ori de Sfântul Ilie, noi tot acolo suntem…. Şi mai suntem şi la cărare… Nu te cară mult…
Tati, ăstea sunt morminte de bebeluşi? Nu tati, sunt morminte de oameni la care li s-a terminat neamul… Când nu mai vine nimeni să grijească de morminte, ele se fac mici, verzi de iarbă, dar vezi tu, crucea de salcâm, tot salcâm rămăne… Dacă te chiorăşti, vezi chiar ce scrie pe ele…
Fetele, nepoatele, şi-au pus la urechi flori de liliac… E cam trecut, dar alte flori n-avem…. Cine-i acolo tati, ce citeşti? Hă, aici e unchiu Ioniţă, cel hâtru. Când se făcea priveghi la vreun mort, în ultima seară, lumea nu pleca de lângă sicriu… Stătea la glume…. Unchiu Ioniţă era tartorul…. Ne prăpădeam de râs… Îi ating crucea şi zâmbesc… Mare belea de om… Colo alt unchi, cred… Că e de alde Spiridonescu… L-oi şti, nu l-oi şti…. Dincolo vecinu Postelnicu… Iote şi alde Aftene… Neamurile toate…
Fetele sar ca veveriţele… Tati, avem voie să călcăm pe morminte? Păi nu ştiu… Io unu, nu m-aş supăra…
Am ieşit din cimitir ca din casă…..Am închis poarta care a scârţăit exact ca în faza aia cu … să scoale şi morţii din morminte…. La ai mei nu-i bai, măcar atât avantaj să ai că stai pe alee, doar întorci capul şi vezi…
