Joia Mare
Ne trezeam dimineața la 2 și plecam, gașca din bloc, la rând la lapte. Zăngăneau sticlele în sacoșele împletite din ață pescărească, până le așezam la rând în fața magazinului, că laptele nu se vindea în magazin, se vindea în stradă….
Nouă nu ne păsa prea tare de lapte…. Puneam sacoșa cu sticle la rând și începeam hălăduiala prin grădini, prin scări de bloc. Leagănele la care stăteai la rând erau acum pustii. Ne mai întorceam la rând, să vedem câți s-au mai adunat, bucuroși de locul nostru.
Se lumina devreme, păsările își începeau hânzoleala de riscai să ratezi din cauza gălăgiei lor, când venea laptele…. Sticlele goale se zbăteau subțirel în navetele din sârmă, urmau mai slab navetele mici cu iaurtul, apoi înăbușit lăzile de plastic cu pachetele cu brânză și unt.
Când noi plecam spre casă, lumea pleca spre muncă. Dar noi eram veteranii străzilor….
Seara mamele făceau cozonacii. Era o vânzoleală pe scară, ca la nuntă. Vecină în sus, vecină în jos, mai ai niște nucă, dă-mi și mie niște stafide, ai cumva vreo esență de rom, vezi că se bate al tău cu unu în spatele blocului, mi s-a uscat drojdia, am rămas fără zahăr pudră. Zarva se oprea când se punea coca la crescut. Copii mâncau prin colțuri, că bucătăriile erau câmpuri deschise de război. Ligheane cât masa zăceau acoperite cu prosoape. Mormane de castroane, teluri și răzătoare stăteau la scurs. Era cald în bucătărie. Cuptoarele își așteptau minunile.
După miezul nopții, tăvile cu coca rasucită plină de nucă, rahat și cacao, unse cu pana cu ou, erau băgate în cuptor.
Ne trezea dimineața mirosul de cozonac cald, pus pe șifonier, acoperit cu hârtie albă, făcut cu laptele la care am sta noi la rând.. Mamele dormeau eroine. În cartier mirosea a Rai.
