Top Menu

Category Archives Din amintiri

Dacă pe suprafaţa apei dintr-un pahar presărăm câteva firişoare de polen, vom observa cum polenul se va afla într-o continuă mişcare, demonstrând astfel mişcarea brawniană. Exact ca polenul ăla apare în mintea mea Boca Marius, coleg din primii doi ani de liceu: mic, galben şi în continuă mişcare. Marius era un tip la 1,50 metri înălţime, blond spre alb. Marius…

Mai ţineţi minte când întreg cartierul ştia că tu, ca elev, ai azi chimia? Sau atelierul? Când fâlfâiam noi cu halatele albe sau albastre printre blocuri până la şcoală? Parcă-l aud pe maistru nostru, bă , să nu vă prind cu halatele pe voi pe stradă, că vă belesc .... Da' noi parcă aveam urechi .... Aşa că odată ,…

Parcă văd cărăruia cu dale, care se strecura printre gărduţurile care-mi erau tare dragi, că erau ca de copii, mici cât mine. De după ele, ieşeau printre şipcile boite în verde da’ cu vârfurile albe, tufele de regina nopţii. Pe cărăruia asta, târâiam io o sforicică la a cărei capăt stătea pe-o parte, un căluţ galben din plastic. Ograda bunicilor.…

Ningea cu nişte fulgi aşa de mari de aveai impresia că în ceruri, îngerii se bat cu pernele. Toată mizeria şi tot noroiul se-acopereau cu alb. Crengile de viţă de vie, cu coama plină de zăpadă, se aplecau , în gest pios, închinându-se iernii. Nici nu se vedea fundul viei de atâta ninsoare . Şi fulgii, plescăiau pământul, făcându-şi loc…

Maică-mea avea două şi bune.... Bă, zicea ea, dacă nu înveţi, ajungi să târâi furtunuri în Combinat ... Am deja 25 de ani de Combinat şi încă n-am dat de nenicii ăştia cu furtunurile ... Dar pe aia cu , bă , dacă nu eşti cuminte te arunc în râpă, am verificat-o ... Nu că m-a aruncat ea, dar am încercat-o…

Bunelu Costică, a fost tata lu tata. Care-va-să-zică, bunicu dinspre tată. Bunelu Costică a făcut războiul. Al doilea război, că doar nici io nu sunt foarte bătrân ... Mereu mă fascina cu poveştile lui din războiul ăsta. Stam prosternat şi mă holbam la el, şi-mi părea că inventează. Eram blocat de ce povestea el, de luptele de pe Nistru, de…

De câte ori mă prindea la ţară, unchi-miu, fratele lu tata, încerca să mă înveţe lucruri pe care noi orăşenii, avicolarii cum ne spunea el, nu am putea să le facem în veci. Aşa că iată-mă la cosit. Văru-miu, mai mic cu vreo 3 ani ca mine, care aveam pe atunci vreo 11-12 ani, se strecura cu dibăcie pe sub…

Într-o imineaţă primesc o cerere de prietenie pe facebook... De la unu... Mircea nu-ştiu-cum... Dau clik, care naiba Mircea frate, şi-mi apare Dănuţ... Băi eşti nebun? Dănuţul meu, din copilăria mea, din blocul meu N21 din micro 39A... Dănuţ... Măciuchiţa îi spuneam noi... Şi el era dracul din gimnaziala mea, şi stăteam amândoi la scara 3, şi el era cumătru…

Parc-o văd.... Minionă, elegantă, cu rochiile ei sofisticate, vorbind în şoaptă pe tocuri.... Mergea ţocănind cu ele, cât ţinea tema de mare.... Şi eu citeam o compunere de cum ne-am vedea noi în faţa unei statui a Fefeleagăi... Şi eu citeam, şi citeam, şi de-o dată, tocurile n-au mai ţocănit, şi eu citeam de Fefeleaga mea, şi eu eram timid…

12
Close