Dănuţul copilăriei mele

Într-o imineaţă primesc o cerere de prietenie pe facebook… De la unu… Mircea nu-ştiu-cum… Dau clik, care naiba Mircea frate, şi-mi apare Dănuţ… Băi eşti nebun? Dănuţul meu, din copilăria mea, din blocul meu N21 din micro 39A… Dănuţ… Măciuchiţa îi spuneam noi… Şi el era dracul din gimnaziala mea, şi stăteam amândoi la scara 3, şi el era cumătru meu, eu eram vecinul lui, cel cu care dădeam la pace odată la trei seri, adică ne băteam de-o pace, şi el mă bătea mereu, dar eu nu spuneam nimănui, că el era mai mic şi ar fi râs toţi de mine, şi eu stăteam la etajul unu, şi el nu mă lăsa să bat careul niciodată, că la corner 3 era careu, şi amândoi iubeam câinii şi-i creşteam pe bloc, şi el era să cadă în tronson, şi purta mereu ciorapi albi şi-l bătea cumătra dacă-i murdărea, iar eu aveam telefon fix şi fugeam pe scări s-o anunţ pe cumătra că o suna de la ea de la ţară, aşteptaţi un pic că acu vine, şi el îl avea frate pe Vasile, Grasu îi ziceam noi, şi el era mic de statură ca mine, şi eu mă miram de ce suntem cumetri, şi-i deranjam mereu antena vecinului de la parter, şi el stătea lângă uscător la etajul patru lângă surorile Stan, căpriţele şi iada, şi eu eram Gaiţa Guralivă că noi toţi vedeam atunci Povestiri din Pădurea Verde, şi lui îi murise o soră la naştere şi i-o botezaseră ai mei, şi jucam cutiuţa, 9 pietre, pătrăţica şi urmăritea în construcţii unde Cristi a coborât pe cablu de la etajul doi şi i-a rămas pielea de pe palme acolo, şi seara legam o sârmă între barele de la banca de la scara patru şi-a căzut un nene cu geamu şi noi am râs, şi el mi-a dat tenişii lui că plouase afară şi nu te primea la şcoală fără schimburi, şi cumătra îmi dădea cartofi aleşi că era vânzătoare la aprozar, şi el era Dănuţul meu…. Şi stăteam la scara trei… Şi… Dănuţul meu …