Blogul lui Spiri
M-am luat după încurajările multora, oleacă şi după instinctul meu, şi-mi fac şi blog. Fain frumos. Acu, pune-te Spirache pe scris, să ai ce să pui pe blog …. Fii mare scriitor….
Dar, vorba aceea, „e uşor a scrie versuri când nimic nu ai a spune….”
Da’, dar eu sunt Spirache, marele scriitor. Păi scrie Spirache, scrie. N-ai vrut tu blog? O să ai blog acu’, scrie. Da’ ce dracu’ să scriu….
Şi cum dracu’ să scrii, când io-te ce praf am pe răftuleţele astea din faţa mea. Când dracu’ se adună frate atâta praf? Uite, dau uşor piramida asta la o parte, şi cu lateralul palmei adun praful. De când am io piramida asta…. Mi-a adus-o cineva direct din Egipt… O fi a lui Keops? S-o pun uşurel la loc şi să şterg până la capăt. Mai am o farfurioară cu Roma, una cu Sighişoara şi două perechi de opinci, una de la Bârsana, alta din Olanda, de la cumnată-miu. Eee, mişto fără praf acum… Treci Spirache la scris…. Opincile alea din Olanda sunt din porţelan.
Hai, joc de degete, cum ne-a învăţat pedagogul Ion Creangă, şi bagă scris. Opincile de la Bârsana, sunt din piele.
Hai Spirache, bagă cu scrisu’. Hmmm, tocmai acum l-a apucat şi pe Jimmy scormonitul… Îi e foame …. Ce s-a mai mirat tata când l-a văzut pe Jimmy… Unde l-ai prins? Cum să-l prind bă, l-am luat de la mall… Ce mă, şoarecele? Păi ce sunt şoareci la mall, acolo la Galaţi la voi? Nu frate, l-am cumpărat! Cum bă să cumperi şoareci ? N-am io destui în magazie? Da’ mă, da’ nu-i şoarece-şoarece, ăsta e hamster… siberian…
Acu’ l-a apucat şi pe Jimmy să cotrobăie prin rumeguşul lui… Când o să-mi fac eu blog… Habar n-am cu ce lăbuţă cotrobăie, dar nu avea dreptate el Marin Sorescu când îşi gonea pisica ce stârnea războaie mondiale când se spăla cu laba ei stângă? Hai mă Jimmy, mă laşi să fiu şi eu scriitor? Ce naiba, oameni suntem!
Să scriu ceva, că mâine-poimâne am blog. Cum dracu ştiu eu ce să scriu când scriu, că acu….
Bine c-am şters prafu de pe rafturi. Mai bine să şi ud floarea. Că i-am luat lu Vasi o crizantemă. În ghiveci. Din piaţa mare. De la Ziua Recoltei. Mov. Floarea, e mov. Vasi nu. Jimmy s-a săturat. S-a cuibărit în căpşunica lui. Că aşa are el căsuţa. O căpşunică. Îl scot din ea doar cu două degete…. aratătorul şi degetul mare… îl agăţ de blăniţă şi el chirăie ca…. ca un animal care chirăie. Bine că s-a liniştit. Acu pot să fiu şi eu scriitor. Io-te, i s-au ofilit şi două frunze. Trei. Crizantemei.
A chirăi, Chira. Aşa o cheamă pe prietena mea de la Cluj. Chira.
Acu pot să scriu, că am curăţat şi ălea patru frunze ofilite, că mai era una dedesupt. Praful l-am şters, Jimmy doarme în căpşunică. Piramida sigur e a lui Keops. Că parcă a lui e aia mai marea. Că zic şi eu, pe aia mare o faci mică şi-o vinzi turiştilor. Nu? Mă bufneşte şi râsul când mă gândesc cum se rotea mâţa mea floreană în jurul cuştii în care-l aveam pe Jimmy, io zic să-i lăsăm să se mai cunoască…. Auzi tu, să cumpere şoareci, s-a dus aiurea lumea asta….
Ce dracu să scriu… Habar n-am. Dar oricum e mişto să ai blog, că uite, am şters praful de pe rafturile alea şi am curăţat şi floarea. Cred că aşa fac scriitorii…. Revin.
