Sarmizegetusa Regia, Castelul Corvinilor – 21 iunie 2016

Marţi 21 iunie

Grădiştea de munte – Sarmizegetusa Regia(5 km ) – Castelul Corvinilor(61 km) – Deva(79 km) – Brad(117 km) – gorunul lui Horea(124 km) – Baia de Criş(126 km) – Vârfurile(156 km) – Sudrigiu (199 km) – viraj dreapta spre Chişcău (212 km)

1. Sarmizegetusa Regia, (comuna Grădiştea de Munte, judeţul Hunedoara)

     2. Castelul Corvinilor, (oraşul Hunedoara, Județul Hunedoara)

     3. Gorunul lui Horea, DN76, (localitatea Țebea, judeţul Hunedoara)

Cazare în localitatea Chişcău, judeţul Bihor.

După o noapte cu cod de nu ştiu ce culoare de vijelii, ne-am trezit în minunata vilă de la Popasul Dacilor, cu un soare care deja se uita la noi cum ne căram bagajele la maşină.

Urmează mic dejunul cu delicioşii cârnaţi virşli din zonă, cu murăturile rămase de cu seară, cu clătite umplute cu dulceaţă de casă, îmbrăţişări cu gazdele noastre, mai facem ceva poze unui loc cu adevărat minunat, dăm cheie şi-n 10 minute suntem în parcarea de la Sarmizegetusa Regia.

Sarmizegetusa Regia

Pe indicatorul primăriei, care ne arată că până la Situl Arheologic Sarmizegetusa Regia sunt 2 km, un nene care a măsurat el mai atent, a şters 2 km şi a scris cu un marker 1 km. O fi fost chiar primarul, care a mai măsurat odată şi i-a dat altfel. Oricum, noi ne aruncăm în bocanci şi ne căţărăm pe macadam până la Decebal acasă…

Capitala statului dac înainte de cucerirea romană, Sarmizegetusa Regia era centrul militar şi  religios. Standardele înalte de confort din locuinţele de aici, inclusiv faptul că aveau apă curentă, adusă printr-un sistem de ţevi ceramice, ne arătă că aici era un fel de Cotroceni al lor, unde stăteau şmecherii daci…

Încă înainte de a ajunge la zonele sacre, se mai păstrează o porţiune din drumul pavat care a fost construit de daci, fapt ce nu explică de ce i-am adus pe americanii de la Bechtel să ne facă autostrăzi când neoaşii noştri erau tătuţi încă de pe atunci la făcut drumuri.

E cert că nu romanii au făcut drumul ăla, căci după înfrângerea lui Decebal, cetatea a fost în mare parte dărâmată de cuceritori, iar capitala mutată vreo 40 de km  mai jos. Romanii au numit noua capitală Ulpia Traiana Sarmizegetusa pentru că au vrut să fie văzută ca o continuatoare a tradiţiilor dacice.

Aici la Sarmizegetusa Regia a fost găsită ulcica pe care stă scris DECEBALVS PER SCORILO. 

Să ştii că tu calci peste urmele paşilor care au scris atâta istorie, e ceva copleşitor….

Traian, unul dintre cei mai mari conducători romani, era la conducerea Imperiului. Imperiul era în apogeul gloriei lui. Nişte bărboşi nebuni din munţii Şureanu, l-au enervat foarte tare pe Traian. De ce zic că erau nebuni cetăţenii ăstia din munţi? Pentru că vedeau în moarte un aşa prilej de bucurie, încât atunci când nu mureau în războiaie, se aruncau singuri în suliţe, ca să ajungă mai repede la Zamolxis, zeul lor.

Supărat la culme pe daci, că treceau Danubiusul îngheţat bocnă şi-i atacau cetăţile, Traian a aşteptat vara şi l-a pus pe un inginer sirian, Apolodor din Damasc să facă un pod peste coşcogea apa.

Şi nu a fost o chestie prea simplă… Doi ani a durat trebuşoara asta, podul a fost gata iar Decebalus per Scorilo s-a trezit cu legiunile cotrobăindu-i munţii.

Toată povestea mi se derulează în amintire uitându-mă la resturile cetăţii lui Decebal.

Ei bine, bărboşii ăia nebuni, au înfipt pietroaiele astea în pământul Grădiştei acum 2 milenii şi ele încă stau drepte şi mândre ca însăşi conducătorul lor, care şi-a luat gâtul singur pentru a nu cădea prizonier şi a nu fi dus aşa, în cuşcă, la Roma.

Nişte neni care se ocupă de întreţinere, stau în cur pe iarbă şi bat coasele. Dacă n-aş vedea că alţi neni cosesc mai la vale, aş crede că se ascut armele…. Or urca romanii spre Sarmizegetusa…  La arme cu…. frunze şi flori….

Am coborât în parcare plini de Decebal…

Am trecut tot o goană prin faţa Popasului Dacilor care-şi usca deja roua din grădină.

Grădiştea de Munte, Costeşti, apoi facem stânga spre Călan, unde luăm o pauză pentru umplere ladă frigorifică. La Penny. Nu de alta, dar ne propusesem pentru deseară un grătar lângă Peştera Urşilor.

Intrăm în depresiunea Haţegului, iar la intrare în Hunedoara, intrăm şi în lumea romilor. Nişte viloaice cu mii de turnuleţe, cu fuste strident colorate puse la uscat pe garduri, cu oglinzi puse pe dinafară. Parcă şi vedeam caii păscând prin sufragerii… Să mănâncă şi gura lor… Şi ca să se ştie, erau şi etichetate… Vila lu Maradona, Vila lu Robi, Vila lu Sherifu… Asta ultima era şi vopsită explicit în steagul Statelor Unite, să nu existe dubiu.

Traversăm râul Cerna aproape de centru vechi şi oprim în parcarea de la Castelul Corvinilor.

Castelul Corvinilor

Orar de vizitare: Luni : 10:30 – 17:00 *  Ma – Du : 09:00 -17:00

* ultima intrare se face cu 45 min înainte de ora închiderii.

Adulţi – 30 RON   Elevi – 5 RON  Taxa Foto – 5 RON .

Construit prin secolul XIV pe urmele unui vechi castru roman, Castelul Huniazilor este considerat unul dintre cele mai importante monumente de artă feudală gotică din Europa.

Din curtea din faţă treci peste un pod care traversează râul Zlaşti şi intri în castel. Ca să nu-ţi treacă prin cap că e de glumă cu nesupunerea, de cum intri, de-o parte şi de alta se află temniţe, cu cuşti metalice şi tot felul de obiecte de tortură, de nici nu ai şti cum se folosesc dacă n-ar avea explicaţii.

Apoi intri în curtea interioară, unde la loc de cinste era eşofodul, în jurul căruia se adunau nobilii şi slujitorii ca la circ, atunci când era vreo execuţie.

Ne apucăm şi noi să facem turul castelului şi ne nimerim lângă un grup de elevi, care alături de vreo trei profesori, ascultau poveştile ghidului. O tante profesoară, se ia de noi că de ce ascultăm ce spune ghidul, că-i plătit de grupul lor. Eu mă uit la ea neînţelegând ce vrea, dar când mă dumiresc îi dau imediat rezolvarea: Da-ţi-l mai încet...

Castelul este impresionant, plin de legende.

Legenda corbului – Un corb ar fi furat inelul de aur dăruit de Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, copilului Iancu de Hunedoara.  După multe peripeţii, inelul este recuperat, corbul cu inelul în cioc fiind apoi înscris în blazonul familiei Corvinilor.

Legenda fântânii – 15 ani le-ar fi luat celor trei prizonieri turci să sape o fântână adâncă de 30 de metri. Deşi li se promisese că vor fi eliberaţi dacă vor ajunge la stratul de apă, stăpânii castelului nu s-au ţinut de promisiune. Legenda spune că inscripţia de pe zidul fântânii înseamnă Apă aveţi, dar suflet, nu. În realitate, inscripţia se traduce: Cel care a scris această inscriptie este Hasan, care trăieşte ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică.

Legenda călugărului spion – Turnul Capistrano este numit aşa după numele unui teolog catolic, duhovnicul lui Ioan Corvin. Cum turnul se afla la nivelul sălii Dietei, ultimul capelan a făcut o gaură în zid de unde putea vedea şi asculta tot ce se vorbeşte în consiliu. Când a fost descoperit, a fost acuzat de spionaj şi zidit de viu în peretele gros de jumătate de metru.

Temniţa lui Vlad Ţepeş – Deşi se aştepta să fie ajutat de Matias Corvin să ajungă pe tronul Ţării Româneşti, în 1462 Vlad Ţepeş a fost făcut prizonier şi reţinut aproape 12 ani de regele Ungariei. Mulţi dintre aceşti ani, în această temniţă.

Tot aici a fost ţinut prizonier şi Gheorghe Doja, conducătorul răscoalei din 1514, înainte de a fi dus la Timişoara şi executat.

Chepengul din Sala Dietei  –  Condamnatul judecat pentru trădare, era îndrumat în sala Dietei spre o dală rabatabilă care-l arunca vreo 10 metri în gol, unde nişte maşinării cu coase îi sfârtecau corpul. Ca alternativă exista groapa cu urşi sau lupi înfometaţi, care se afla sub fereastra camerei domniţelor de unde se putea urmări întreg spectacolul.

Statuia de bronz a lui Iancu de Hunedoara – Dorind să-şi dovedească ultranaţionalismul, un prim secretar al PCR a pus să i se taie bozgorului mustăţile cu bomfaierul, să arate ca un român. Scos din Sala Cavalerilor, bustul a fost învelit în pânză de sac şi ascuns într-un beci al castelului. Abia după Revoluţie a fost scos la iveală.

Părăsim Hunedoara, traversăm Deva, salutăm cetatea căţărată pe Dealul Cetăţii, la Şoimuş trecem peste râul Mureş  şi prin depresiunea Băiţa intrăm în Munţii Apuseni.

Şoimuş, Brad, traversăm Munţii Metaliferi prin pasul Vălişoara.

La ieşire din Brad, foamea ne opreşte la Pensiunea Andreea, unde ne delectăm cu nişte ciorbiţe fierbinţi şi gustoase.

Siesta ne-o facem după 5 km, unde parcăm lângă Gorunul lui Horea de la Ţebea.

Gorunul lui Horea

Vechi de vreo 400 de ani, uriaşul copac, cu un diametru de aproape 3 metri, se află în Cimitirul Eroilor numit şi Panteonul Moţilor.

De sub el, Horea şi-a îndemnat moţii la răscoală în 1784. În apropierea lui, se află mormântul lui Avram Iancu.

N-a mai rămas decât trunchiul înalt de 9 metri din Gorunul lui Horea. O ultimă creangă care mai rezistase anilor, s-a rupt în 2005 ca urmare a unei furtuni. Din ea s-a cioplit o cruce, Crucea lui Horea.

Ne încărcăm bateriile cu istoria moţilor şi o pornim mai departe prin Depresiunea Hălmagiului. Până la Criştioru de Jos, trecem prin pasul Vârfurile şi prin pasul Groşi.

Nu prea ne bucurăm de frumuseţea locurilor, că suntem atenţi să nu rupem maşina în două. Drumul arată ca după bombardament. Barem utilajele sunt parcate regulamentar pe margini.

Intrăm în Depresiunea Beiuşului şi prin pasul Leheceni ajungem la Ştei, fostul oraş Petru Groza. Trecem şi prin Rieni, unde tirurile lui European Drinks sunt la ele acasă. La Sudrigu facem dreapta şi scăpăm de nebunia de drum, că terminaserăm deja tot setul de înjurături adresate CNADR, PSD, PNL, PDL, şi deja începusem să ne repetăm. Mama lor la toţi!

Ajungem la Pensiunea Maria de la Chişcău, care deşi pe net avea pozele de la clădirea nouă, pe noi ne-a cazat în clădirea veche. Nu era nici aici rău. La 50 RON camera, a fost OK.

Până ne-am trambalat iarăşi cu bagajele, până am aprins focul pentru grătar, numai bine a găsit şi şoferul nostru cheia de la maşină, care-i alunecase într-un smoc de iarbă…