Roma, miercuri 26 aprilie 2017
26.04.2017, miercuri
Ora 00.01. În primul minut al zilei de miercuri, autocarul ticsit cu emoțiile noastre, s-a urnit din Galați, cu motorul torcând aidoma pisicilor din Largo di Torre Argentina, spre care ne îndreptam. După ce a mai cules o mână de călători și din Brăila, ne-a aruncat în întunericul nopții și ne-a trezit la ieșirea din Buzău, la o binevenită pauză de dezmorțit. Și de cafea. La Otopeni am ajuns la ora 4. Am trecut de check-in fără bagajul de cală, ne-am regrupat într-un colț al aeroportului și am tăbărât pe sendvișuri. Nici nu știi când trece timpul când ești în gașcă, așa că decolăm pe… neștiute.
Romaaa, venim.
Ora 7.00 (ora Romei), aterizăm pe Fuimicino unde ne așteaptă mașinile care ne transferă la cazare. Nu apucăm să vedem mare lucru din camere, că eram așteptați afară. De Roma.
Chiesa Nuova, vecina mea de casă, o văd în reprize scurte, căci telefoanele încep să grupeze gașca… Noi eram cazați lângă Piazza Navona, o parte a găștii lângă Vatican, o alta lângă Gara Termini. Adunarea s-a dat la Muzeul Leonardo da Vinci. Unde sunteți? Dar voi? Nu te aud! Unde ești? În biserică, în puii mei… Hăă? Stai că ies afară… Mai ești?
Piazza della Cancelleria, este o parcare ca-n fața blocului. Dar mult mai aglomerată. Muzeul mașinăriilor lui da Vinci este ascuns după o prelată. Intrăm în curtea palatului și coborâm la subsolul unde ne trimiteau săgețile cu Le grande macchine, Mostra interattiva. Că ce e mișto la muzeul ăsta e că nu are bilețele cu Nu atingeți…. Din contră… Făceți-vă de cap!
E greu să nu-l numești pe Leonardo extraterestru, după ce vezi ce-a fost în stare să inventeze… Bă ești prost? Elicopter, parașută, costum de scafandru, mitralieră, submarin, bicicletă… Mai continuăm? Sala oglinzilor, vinciul, podul din traverse liniare, alarma cu manivelă și clopoței, un fel de avion, Gioconda, Cina cea de taină…. Și… și la cât de prost sunt, nici măcar nu pot să țin minte, la câte a inventat el… Leonardo…. Unicul….
Pe pereți stau atârnate schițe cu tot felul de nebunii…. Mușchi încordați, zâmbetul misterios suprem, Omul vitruvian, penajul unei aripi, cabrarea unui cal….
Ne umplem de admirație, de poze, de breloc și magnețel.
Ieșim, facem dreapta și dăm în altă nebunie – Campo dei Fiore… Plin ochi de tarabe, umbrele, baclavele, porchetta di Ariccia, caise, flori, normal… e dei fiore câmpul ăsta, ce dracu…. Negri cu mărțișoare tricolore, munți de castane, zarvă, roșii, prosciutto, condimente…
Pe muchia clădirii de pe Vicolo del Gallo colț cu Via dei Cappellari, stema familiei Catanei, mai poartă încă ecourile comploturilor familiei Borgia…. Hanul Hostaria della Vacca i-a aparținut Vannozzei Catanei, amanta-soție a lui Rodrigo Borgia, alias papa Alexandru al 6-lea. Pașii Lucreției și ai lui Cezare Borgia au răsunat pe acolo…
Impasibil și sfidător, cu chipul ascuns de gluga pelerinii, Giordano Bruno privește spre Vatican de deasupra tarabelor, ca un protest la a ceea ce reprezintă Biserica, cea care l-a ars pe rug în iarna anului 1600.
Ne strecurăm prin colțul sudic al pieței pe Via dei Giubonari, piazza Benedetto Cairoli, ocolim parcul și prin Via dei Falegmani ajungem în Piazza Mattei, unde găsim una dintre cele mai cochete fântâni ale Romei. Fontana delle Tartarughe adicătălea Fântâna Țestoaselor.
Până pe colțul cu Teatro Marcello, mai intrăm și-n Chiesa di Santa Maria in Portico in Capiteli. Nu trebuie ratat contrastul dintre albul coloanelor de marmură adunate de prin Forul Roman și coloritul picturilor religioase…. La fel de spectaculos este și altarul….
Trecem pe lângă Teatro Marcello care are alături, ca santinelă, colțul cu trei coloane rămase din Templul lui Apollo Sosiano și Bellona.
Coborâm spre Biserica Santa Maria in Cosmedin, a cărei campanilă se cocoță deasupra Fontanei dei Tritone. Coadă la Bocca della Verita. Și dacă tot suntem în vacanță la Roma, facem și-o poză ca-n Vacanță la Roma.
Traversăm Tibrul pe Ponte Palatino, căruia îi mai zice și Podul Englezesc, deoarece pe el circulația se face ca-n Anglia…. Ăia care vin se duc, și invers…
Ne avântăm în Transtevere, cel mai romanesc cartier al Romei, cu nasurile amușinând după mâncare. Cum găsim închisă Biserica Santa Cecilia in Transtevere, ne croim maxim spre un loc unde să prânzim. Gașca noastră număra exact 13 membri, cam greu cu locurile la masă…. Au nenicii ăștia în Transtevere niște cârciumioare așa de pitorești și așa de mici…. Dar până la urmă tragem lozul câștigător…
Insalata Ricca, pe Via Giulio Cesare Santini, la numărul 16, ca la mama acasă… Nu ratați….
După cele mai mișto paste cu fructe de mare din viața mea, găsim deschis și la Santa Cecilia.
Patroana muzicii religioase, sfânta Cecilia a fost o nobilă romană din secolul 3 convertită la creștinism, care a fost condamnată la moarte pentru că ignora ordinul de a nu-i îngropa pe creștinii sacrificați pentru credința lor. Ea le aduna leșurile de pe străzi și le îngropa cu propia cheltuială. A fost lovită de trei ori cu sabia de călăul care nu a reușit s-o decapiteze. A murit în agonie după trei zile. În anul 1599, trupul ei a fost descoperit intact, păstrând încă pe gât urmele supliciului. O statuie aflată în dreptul altarului, evocă aidoma episodul.
Nu trebuie ratat nici subsolul, cu ruinele casei Ceciliei, deasupra cărora s-a construit biserica.
Din piața Sidney Sonnino, prin niște stradele pe cât de pitorești pe atât de strâmte, ajungem la Biserica Santa Maria in Transtevere, locul unde o legendă spune că în anul 38 î.e.n., timp de o zi, dintr-un izvor, cum altfel decât miraculos, a curs ulei. Anunța cică, nașterea lui Isus! Deasupra izvorului s-a construit biserica, cu materialele provenite din Templele lui Caracalla, inclusiv cele 22 de coloane imense din interior. Dacă vreți să vedeți cel mai mișto mozaic din aur din Roma, aici îl găsiți !
Cum deja ora se lua după soare și da să coloreze cu portocaliu toate cupolele din Roma, cum bateriile se cam consumaseră (nu doar cele de la aparatul foto, ci și cele de la genunchi), hotărâm să vedem și noi cum arată camerele unde urma să dormim patru seri la Roma…
Și pe măsură ce ne apropiam de Piazza Navona, rând pe rând, luminile moderne ale Romei, se rezemau de Roma antică. Iar pașii noștri, din ce în ce mai grei, care nici cu o zi în urmă călcau prin Galați, se îndreptau cuminți spre Vicolo Cieco, unde într-o casă de prin secolul 17, ne aștepta un duș din anul de garație 2017. Aprilie, 26.
