Scrisoare deschisă de la Zâna Măseluţa
Uşor i-o mai fi zânului de la Banca Transilvania….. Şi-a tras un tutu peste costumul de haine şi se fâţâie cu bagheta lui magică dând credite în stânga şi-n dreapta…. Da, dar el nu are contact cu copiii… Aici să-l văd eu…. Aici e tot şpilu’, aici îşi dau zânele examenul de capacitate… Mai ales o zâna ca mine, Zâna Măseluţa. Mă mai ştiţi cred, eu sunt tantea aia care vine şi adună dinţii de lapte de sub perne şi lasă în loc cadouri copiilor ştirbi.
Era mai uşor când de treaba asta se ocupa Zâna Cioară. Ea îi aduna direct de pe casă… Ia Cioară un dinte de os, şi dă-mi unul de oţel… Doar n-aţi uitat, nu?
Pe atunci nu intra în fişa postului nostru să vii tiptil în toiul nopţii, să cotrobăi sub perne făra să te vadă copiii…
Dar chiar şi aşa nu ar fi o problemă…. Te strecori, dai cu praf magic de somn, iei dintele, laşi cadoul şi dispari fără să fii văzută. Între noi fie vorba, de când cu zânul ăsta de la BT, lăsăm şi noi tot bani ştirbilor…
Însă vremurile devin tot mai vitrege. Să vă povestesc povestea…
Acu’ ceva seri în urmă, program normal, primesc lista actualizată cu misiunile de îndeplinit. Buuun… Pe listă şi Dana Spiridonescu. Categorie specială, că aveam de colectat de la ea doi dinţi. Până aici nimic deosebit…. Am mai avut cu doi dinţi…. Ajung la destinaţie, văd că plodoaica dormea, strecor mâna mea de zână să preiau dinţii şi dau de un plic. Ooooo, gândesc eu… O scrisoare cu felicitări, mulţumiri, bla-bla, bla-bla…. Că mai primeşti şi de-astea….
Deschid plicul şi rămân tablou. Pe-o foaie de matematică, scris titlu Test. N-o fi pentru mine gândesc… Mă uit prin cameră, doar eu şi Dana. Pentru mine cre’ că-i…. Citesc şi citez:
- Când vii la ce oră vii? Mă cotrobăi după ceva de scris şi completez deasupra liniei – După ce adormi tu (cu litere de tipar)
- Dacă mai ai dinţii mei, marţi adumii – intenţionat las greşeala gramaticală, să se vadă cu ce ne confruntăm noi pe tren. Aici am încercuit din variantele DA, NU, PROBABIL, pe varianta doi. De fapt, am încercuit… am împătrăţit… cumva… că era şi noapte…
- Cine vine la mine tu sau zânele tale? – şi aici am completat peste o linie Eu, desigur (tot cu litere de tipar)
- Tu cum şti cui îi cade un dinţişor? – la fel de intenţionat las greşeala gramaticală şi mai menţionez că am completat peste o altă linie Ştiu totul, doar sunt o zână (tot cu litere de tipar).
Urmare a acestei întâmplări, întreb şi eu, aşa, ca de la zână la om, nu era mai bine când aruncau ei dinţii pe casă?
