Sibiu, 3 iulie 2014

Cârţişoara – Sibiu (50km) – Păltiniş Sibiu (86km) – Cârţişoara (162km)

Cum pentru azi se anunţă ploi, am decis să vedem Sibiul.
Aşa că părăsim Transfăgărăşanul dis de dimineaţă, o cotim stânga pe E86 şi aţă la nenea Johannes acasă. Nu Honterus, ci Klaus.

Găsesc un loc de parcare în Parcul Cetăţii, sub copaci, chiar în buricul târgului, lângă centru vechi, că mă felicit de unul singur, de meseriaş ce-s. Asta doar până ajung la parcometru. Care mă informa sec că nu e în funcţie. Era cică în probe, dar ce fel de probe fac ăştia la Sibiu, că nu cred că era băgat nici în priză …. Mort ca vulpiţa de pe valea Siriului. Cu lacrimi în ochi, plec să caut altă parcare, că mă informasem că-i mare bai dacă nu parchezi ca oamenii prin Sibiu.

Aşa că iată-mă infipt cu chiu cu vai, într-o altă parcare, pe lângă Liceul de Artă. Că parcările erau cam pline deja. Aici parcomatul mă anunţa la fel de impasibil … că …. tot în probe e şi el. La fel şi cel de după colţ şi cel din parcarea următoare, că deja o luasem de nebun pe jos prin Sibiu înjurându-l pe Johannes şi pe nenea ăla de pusese el toate parcomatele în probă …. Mă lămureşte un taximetrist că trebuie să caut un chioşc de ziare că acolo au tichete de parcare. După vreo jumătate de oră îmi pun plin de mândrie şi de draci, tichetele de parcare pe bord. Doar când au parcat lângă mine unii din Dâmboviţa şi m-au întrebat de tichete de parcare, m-am mai liniştit, la gândul că … lăsaţi, că vedeţi şi voi ....

O luăm spre centru. Coborâm prin Pasajul Scărilor, apoi urcăm pe Strada Turnului, ne strecurăm pe lângă Turnul Calfelor în Piaţa Huet. În faţa liceului Bruckenthal, elevii aşteptau rezultatele la examenul de capacitate. Ocolim catedrala Evanghelică în speranţa că vom găsi vreo breşă prin gardul de construcţii ce-o înconjura, să-i găsim intrarea, dar ne mulţumim doar s-o fotografiem.

Prin tunelul din Casa breslei Cizmarilor, ne strecurăm în piaţa Mică. Lucarnele tradiţionale din acoperişurile caselor vechi, ne urmăresc aidoma ochilor unor spioni. Chiar aşa se şi numesc, ochii Sibiului.

Urcăm în Turnul Sfatului. La unul dintre etaje trecem pe lângă mecanismul ceasului, împachetat în pereţi de sticlă şi mai că-ţi vine să bagi o mână şi să-l întorci….  Dintr-o cutie pleacă axele care învârt acele ceasurilor de pe cele patru laturi. Cocoţaţi în vârful Turnului, fotografiem Sibiul din înălţimea dintre cele două Pieţe.

Dăm o tură şi pe la Podul Minciunilor, care nu se prăbuşeşte sub răspunsurile noastre….

Prin tunelul de la baza Turnului, ajungem în Piaţa Mare. Mă fotografiez cu statuia lui Gheorghe Lazăr şi-mi gonesc gagicile care ar fi vrut să se alerge printre jeturile fântinii arteziene. Arunc un ochi pe cer şi mă conving tot mai mult că oricum se vor uda fetele mele, la ce nori se buluceau deasupra Sibiului.

Taman când intrăm în muzeul Bruckenthal, începe şi ploaia.

Copii în gips ale unor statui celebre, tablouri, săli de recepţii, subsolurile sumbre cu laboratorul alchimistului, colţul vampirului sau globul vrăjitoarei, sala calfelor, cea a covoarelor sau cea a hărţilor, sunt destule lucruri care să te ţină ocupat cât durează o ploaie de vară cu bulbuce la Sibiu.

Când am ieşit din muzeu norii se mai răriseră, dădea să iasă soarele, dar nu prea hotărît. La restaurantul Uruguay, dintr-un colţ al Pieţei Mari, profităm de oferta cu meniul zilei şi ne adjudecăm ciorbiţele izbăvitoare. Ne lingem pe fugă îngheţatele pe care ni le luasem ca desert, mărind la maxim pasul spre maşină, că tocmai ce-şi adusese aminte ploaia că mai are ceva de adăugat.
Ştergătoarele de parbriz erau depăşite de situaţie. Dar cum era doar 3 şi ceva după amiază, nu ne îndurăm să plecăm spre Cârţişoara. Aşa că hai la Păltiniş.

Traversăm Dumbrava Sibiului sau o înotăm, ne strecurăm printre străzile înguste din Răşinari şi ne cocoţăm pe munţii Cindrel prin nişte serpentine care ţin cu brio ritmul cu Transfăgărăşanul.

Deşi treceam prin satul lui Goga, ploua ca-n Bacovia.

Ploaia pare a se mai potoli când noi ne înfiinţăm în faţa unui hotel care nu părea părăsit ca restul staţiunii, prin prisma faptului că în parcarea plină de gropi din faţa lui erau parcate maşini. Şi când spun că s-a mai potolit ploaia, înseamnă că ştergătoarele păreau a începe să se descurce ceva mai binişor.

Camuflaţi sub umbrele, ne urcăm pe scările de la intrare. Dăm nas în nas cu afişierul. Plin cu pozele vedetelor care au trecut pe acolo. Moga, Loredana, Junioru’ lui Bănică, Moculescu, Andra, plus unii pe care eu unul nu-i ştiam. Ne-am rezemat umbrelele într-un colţ şi cum fetele atacă toaleta, mă agăţ şi eu de un meniu, să văd ce putem bea ceva cald, deşi ne cam hotărâsem deja la patru ciocolate calde. Bine că nu era aglomerat. Adică eram doar noi. Deschid meniul, mai admir un pic cascada pe care ploaia o revărsa peste streaşină şi mi se aburesc ochelarii când văd preţurile. Ciocolatele noastre calde erau printre preferatele clienţilor fideli, altfel nu pot explica de ce ar costa 16 RON. Bucata. Meniul zilei în Piaţa Mare din Sibiu fusese 15 RON. Vin şi fetele de la baie şi nici măcar nu le las să se aşeze la masă, să nu mai deranjeze de pomană scaunele.

Barem bine că ploaia chiar se mai potolise. Facem cale întoarsă spre Sibiu şi ne înfingem într-un Kaufland. Le iau o cutie cu ciocolată caldă, să simtă că a meritat aşteptarea.
Prin ploaia tot mai palidă, o pornim spre Cârţişoara.

Şelimbăr, Veşterm, sărim Oltul înainte de Avrig, iar după Scoreiu facem dreapta pe Transfăgărăşan. După nici zece minute aveam maşina parcată în curtea pensiunii Leia. Ploaia stătuse de tot. Ne mai rămăsese ceva din ţuica doamnei Tiţi. Merge bine înainte de masă. Pe acoperişul casei vecinului, se arată pete roşcate din soarele ce nu se îndură să apună. O să fie frumos mâine.