Sighişoara – 07 IULIE 2014

07 iulie 2014, luni

Cârţişoara – Agnita(38km) – Sighişoara(81km) – Popasul Brădet(227km) – Buzău(353km) – Galaţi(477km)

Cafelele doamnei Tiţi ne ajută să ne mobilizăm mai cu tragere de inimă. Ne îmbarcăm bagajele.  La urmă, ne îmbarcăm şi pe noi. Părăsim Cârţişoara şi o cotim pe E68 pe lângă Castel 2000. Între Arpaşul şi Ucea, păşim în judeţul Braşov. Şi în depresiunea Făgăraşului totodată.
La Voila, urcăm spre nord, părăsind drumul spre Braşov. Traversăm Oltul. Dealurile domoale ne trec prin Cincşor, apoi prin pădurea Dumbrava ajungem la Cincu. Aproape de Merghindel părăsim judeţul Braşov. Aşa cum bănuiesc eu că m-au părăsit pe mine plăcuţele de frână. Altfel nu-mi explic huruitul de la frânare. Dar noi intrăm în judeţul Sibiu şi-n podişul Hârtibaciului odată cu acest fapt. La fel cum fierul plăcuţelor mele de frână, intră-n discuri.

În dreptul pădurii Lempeş, dăm de Dealul Frumos, localitatea ce marchează centrul ţării. Dar la Dealul Frumos, e cam urât. Ţigani mustacioşi, cu feţele ascunse sub pălărioaice cât roata carului, puradei jegoşi cu burţile goale şi pirande îmbrăcate strident cocoţate pe tocuri scofâlcite.
La intrarea în Agnita cotim maxim dreapta şi-o pornim spre Sighişoara.
Braţ la braţ cu râul Hărtibaciu trecem de lacul Brădeni, apoi trecem în judeţul Mureş.
Apold, Şaeş şi pe la poalele pădurii Stejăreni intrăm în Sighişoara.

Parcăm în Piaţa Octavian Goga şi ne căţărăm în oraşul vechi. Prin strada Turnului, chiar pe sub Turnul cu Ceas, intrăm în piaţa Muzeului. Un grup de turişti italieni, cu şevaletele în faţă, pictează clădirile oraşului.

Pe colţ, în Casa Vlad Dracul, tatăl lui Vlad Ţepeş, mâncăm o grozavă ciorbă de fasole cu afumătură şi ceapă roşie. Din celebra frescă  portretul cu turbanul, ne urează poftă bună însăşi Vlad Dracul. Nasul meu roşu ca ceapa ataşată ciorbei, tributul adus soarelui din Şaua Caprei, e imortalizat lângă zalele unui cavaler medieval. La ieşirea din restaurant, cât ling fetele câte o îngheţată, eu vizitez Biserica Mănăstirii.

Ne strecurăm în Piaţa Cetăţii şi o cotim pe strada Şcolii spre Scara Acoperită, zisă şi Scara Şcolarilor. Construită în anul 1642, a fost acoperită pentru protejarea copiilor, care urmau această cale spre liceul din deal. De la baza scării, ne adjudecăm suvenirurile, printre care nelipsitul magneţel de frigider.

Din păcate am calculat naşpa vizita noastră în Sighişoara, că fiind luni, muzeele erau închise….. Din păcate în Turnul cu Ceas n-am putut să intrăm, doar ne-am plimbat pe sub poalele lui….

Fetele poftesc la pizzeria de lângă Hotelul Sighişoara, în Piaţa Cetăţii.
Coborâm iar pe sub Turnul cu Ceas, până jos, în parcul Oberth. Ne recuperăm maşina şi pornim spre casă. Lângă râul Târnava Mare, ne băgăm în E60. Steagurile de la reprezantanţa Dacia mă fac să frânez brusc şi să mă înscriu pe banda din stânga, spre marea supărare a lui nenea cu TIR-ul care m-a şicanat în ultimii kilometri să-i fac loc să treacă el că-i grăbit. Cum nu aveam de gând să mă bag pe banda cu autobuze şi căruţe, nici eu nu m-am itimidat prea uşor…

M-am băgat în parcarea de la Autopress. Pe TIR-ist l-am lăsat să se ducă spre Braşov, iar pe mine m-am lăsat la service să-mi schimb plăcuţele de frână. Spre marea mea surprindere, în jumătate de oră eram rezolvat. Contra a doar 72 RON !!! Toate plăcuţele pe faţă !!!

Europeana E60 , super beton. Fâşîiau roţile pe asfalt. Bine că nu mai fâşâiau discurile de frână.
Saschiz, Mihai Viteazu, părăsim judeţul Mureş şi intrăm în Braşov. Traversăm pădurea Buneţilor. Împletindu-se cu râul Fişer, drumul trece pe la poalele dealului Gherghelău. Cetatea Rupea ne ademeneşte cu ruinele ei cocoţate pe dealul Cohalmului, construită chiar pe urmele unui castru roman. Ploaia care dă să înceapă ne goneşte la vale.

Lângă Hoghiz, mai trecem odată Oltul în ziua asta.

Până să intrăm în pădurea Bogăţii, ploaia s-a dezlănţuit potop. Începem să urcăm munţii Perşani, dar cred că mai de folos ne-ar fost o autoamfibie. Unii şoferi, cu avariile pornite, trag pe dreapta. Eu mă bag în coada unui nebun de camionagiu şi mă ţin ţanţoş după el. În pasul Bogata apa curgea râu pe şosea.

La Măieruş coborâm în depresiunea Braşovului. Ploaia se mai înmoaie, la Feldioara dă să iasă soarele. Ne apropiem de Braşov, zărim deja releul de pe Postăvarul. Ocolim oraşul cu Tâmpa în mijlocul lui, la Hărman cotim drepta şi urmăm drumul înapoi pe valea Siriului. La fel ca la dus, oprim să mâncăm la Pasul Buzăului de la Brădet. La fel de flămânzi ca la dus, dar acum avem în dotare şi câţiva magneţei de agăţat pe frigider.

Coroniţa de flori pe care Dana şi-a făcut-o la începutul vacanţei, ne aştepta ofilită la Brădet…

Mai clar semn că vacanţa s-a terminat…. găsiţi voi….