Roma 17 ianuarie 2018
Gara Termini – Piazza della Republica – Piazza San Bernardo – Piazza Barberini – Piazza Trinita dei Monti – Piazza di Spagnia – Piazza del Popolo – și retur
Hotel Mirage. Aflat în spatele gării Termini, pe Via Milazzo colț cu Via Marsala într-o clădire cu cinci etaje cu tot cu hulubărie, acest hotel ocupă spațiile de la etajele unu și patru. Camerele sunt curate, patul confortabil, micul dejun care era inclus în preț a fost frugal dar sățios (cafea cu croasant= 4 tipuri, pâine prăjită cu unt și cu gem, sendviș cu cașcaval și șuncă presată, cereale, iaurt, lapte, sucuri= 2 tipuri). Cred că puteai mânca oricât, dar noi am mâncat atât cât să-și dea oamenii ăia seama de cât de sportivi suntem. Ca la Merlin Leroy… Puțin, foarte puțin…. Prosoapele schimbate zilnic, curățenie la fel. Nota 10 Hotel Mirage !
În fața gării Termini ne fotografiem cu sculptura Papei Ioan Paul al II-lea, care este de fapt o pelerină uriașă, cu chipul papei înfipt deasupra. Din doi pași și trei mișcări suntem în Piazza della Republica. Intrăm în Biserica Santa Maria a îngerilor și martirilor.
De afară spui că-i orice numai biserică nu. Fațada face parte din ruinele fostelor Terme ale lui Dioclițian. Ultima lucrare de arhitectură a lui Michelangelo, biserica asta a încastrat în ea mai multe ziduri rămase din antichitate. Mare prigonitor al creștinilor, Dioclițian s-a trezit că bucăți din Termele lui au devenit biserică creștină. Să se învețe minte… Fiind închinată și martirilor, aici se țin în prezent slujbele de înmormântare ale soldaților italieni morți în diferite misiuni.
În pardoseală, o dungă de bronz, lungă cât o zi de post. De-o parte și de alta, cifre, semne, notații astronomice. Din loc în loc, zodiile. Nu mă îndoiesc că la locul potrivit. De undeva de sus, printr-o gaură dată prin perete, intră un fir de lumină. O placă ne anunță că toată ingineria asta se intitulează Meridianul lui Bianchini și că a fost inaugurată în 1702. J’de mii de calcule astronomice s-au făcut pe dunga asta…. Din loc în loc sunt trecute …șpe grade.. sprezece minute… nu mai zic câte secunde.… Te uiți și rămâi prost. Asta dacă nu ai venit așa de-acasă.
În curtea interioară un nene cu nume chinezesc a făcut din bronz o ditamai statuie lui Galileo Galilei.
Afară, în piață, Fântâna Naiadelor. Patru nimfe goale pușcă, se tolănesc lasciv sub jeturile de apă. În centru fântânii, un cetățean pare că se luptă cu un pește uriaș din gura căruia țâșnește apa. Soarele se împrăștie prin picăturile de apă, acoperind fântâna cu el. Noi ne umplem de poze și cu ajutorul vântului, și de apă.
Pornim spre Piazza San Bernardo. Până acolo, salutăm și Monumento della Caravella. Pe o coloană antică, s-a cocoțat o barcă cu… o velă în anul 1956, la înfrățirea Romei cu Parisul.
Ajungem la Fântâna Aqua Felix sau Fântâna lui Moise. Mare daravelă a fost și cu lucrarea asta… Primul arhitect a calculat greşit panta şi fluxul de apă a fost insuficient pentru a ajunge la fântână, iar cel care a sculptat statuia lui Moise a avut multe critici la adresa proporţiilor şi a expresiei faciale ale profetului. Cu toate acestea, această fântână a fost cea care a stat la baza construirii Fontana di Trevi. La stânga este sculptat Aaron (fratele mai mare a lui Moise), iar la dreapta este Iosua (cel care i-a dus pe evrei în Țara Promisă).
Doamna din imagine este ghidul nostru doar pentru acest obiectiv. (bun și-atât) Coborâm spre Via Barberini și la vreo 50 de metri de colț, găsim pe stânga Bar Pasticeria Self Service, o minunată plimbă-tavă, cu mâncare pe cât de gustoasă, pe atât de ieftină(chiar în stația de autobuz).
În Piazza Barberini ajungem cu burta pusă la cale. Fontana del Tritone și Fontana delle Api, cu nelipsitele albine de pe blazonul familiei Barberini. Noi urcăm pe Via Sistina unde la numărul 104, o placă ne anunță că acolo a stat vreo doi ani și Hans Christian Andersen.
Ajungem la Chiesa Trinita dei Monti ciufuliți de vântul care se ațâțase mai abitir. Aruncăm și-un ochi în biserică, dar gândul ne era la Scările Spaniole pe care le coborâm alene, amestecându-ne cu tinerii care stau tolăniți care-n cotro. În Piazza di Spagna, dăm de Fontana della Barcaccia, o lucrare care amintește de o barcă rămasă prin zonă după o inundație. Lucrarea este ușor sub nivelul străzii deoarece apa care provine din izvorul Acqua Vergine (același care alimentează și Fontana di Trevi), nu are suficientă presiune în acel loc. Se pare că a fost începută de Bernini senior și terminată de Bernini junior.
Noi o pornim agale pe Via del Babuino. Dăm și de Fontana del Babuino, una dintre cele șase statui vorbitoare ale Romei. De fapt statuile nu prea vorbeau, ci mai degrabă vorbeau bilețelele care se lipeau pe ele seară de seară și care scoteau la iveală nemerniciile potentaților vremii.
Din vorbă în vorbă și noi, nimerim în Piazza del Popolo. O mai lălăim vreo oră prin zonă, întrucât biserica pentru care, mai ales, veniserăm aici, mai avea oleacă de pauză.
Dar nu te plictisești neam prin zonă…. Fontana della Dea di Roma. Fontana del Nettuno. Porta del Popolo. Poarta asta are fațada interioară făcută de Bernini, iar cea exterioară de Michelangelo. Unde mai pui că este și punctul de pornire a Via Flaminia, care în antichitate ca și acum, traversează munții Apenini până la Rimini. În mijlocul pieței, tronează Flaminio, un coșcogea obeliscul egiptean vechi de prin secolul 13 îen.
Cum s-a umplut ceasul de pauză, am intrat în Basilica Santa Maria del Popolo. Nero cică ar fi fost înmormântat pe locul bisericii ăstei. Și cum nucul de lângă mormânt era plin ochi de demoni preschimbați în ciori, în 1099 a fost tăiat și în locul lui a fost construită o capelă. De aici s-a pornit, iar azi s-a ajuns ca biserica să fie un adevărat muzeu. Amprentele marilor Rafael, Bernini, Caravaggio, Pinturicchio sau Bramante, la tot locul.
De neratat capela Chigi, comandată de marele bancher sienez lui Rafael. Domul este mozaicat de însuși Rafael, iar statuile Habakkuk și îngerul și Daniel și leul sunt opera lui Bernini.
În capela Cerasi, capodoperele lui Caravaggio Răstignirea Sfântului Petru și Convertirea Sfântului Pavel flanchează fresca lui Carracci, Adormirea Maicii Domnului.
Am urcat la baza Terasei del Pincio, dar cum bocancii se cam îngreunaseră, am pornit-o agale spre Trinita dei Monti.
Soarele se topea în apus, portocălind cerul Romei, pe care ghiceam cupola de la Vatican sau chiar Quadriga della Giustizia de pe Palatul Justiției.
Mai salutăm odată Piazza di Spagna, de data asta plină și de luminile felinarelor.
Ne târâm până în Piazza del Esquilinio, în spatele Basilicii Santa Maria Magiore, urcăm parcă escaladând pe Via Cavour și ne trântim pe scaunele de la La Galina Bianca, al cărui mixt de grătar îl mai încercasem și cu altă ocazie. Bruma de energie care s-a mai înfiripat după masă, ne-a ajutat să ajungem până la Hotel Mirage, unde ne așteptau o baie fierbinte și un pat moale….
