Pantheonul
Construit ca templu închinat tuturor zeilor Romei antice un pic înaintea erei noastre, Pantheonul a fost sfințit ca biserică de rit catolic în anul 609 e.n., când papa a scormonit prin catacombele romane și a reușit să adune vreo 28 de care cu oseminte pe care le-a îngropat sub altar. A fost una dintre cele mai fastuoase ceremonii din istorie, asta în timp ce populația Romei murea de foamete și molimi. Măcar transformarea asta s-a făcut prin asigurarea că îndepărtarea chiar a unei singure pietre este un păcat de moarte.
Asta nu l-a împiedicat pe un alt papă, provenit din familia florentină Barberini, să-l vandalizeze pe la începutul secolului 17. Că ce s-a gândit papa ăsta?…. Hai să-l pun eu pe Bernini să facă deasupra mormântului Sfântului Petru un baldachin imens, ca la el la nimeni… Și din ce să-l facă? Din bronz. Că io-te colea ce de-a bronz este în Pantheon… Numeroase statui, ornamente, iar pe fronton coșcogea basoreliefuri…
Și așa s-au umplut statuile vorbitoare din Roma de bilețele pe care scria Quad non facerunt Barbari, facerunt Barberini, adicătălea Ceea ce nu au făcut barbarii, au făcut Barberinii. Unde mai pui că l-a pus pe bietul Bernini să-i aplice de o parte și de alta, două clopotnițe, numite imediat urechile lui Bernini. Au fost înlăturate prin secolul 19, că astfel am fi avut și noi de ce râde…
Măcar ușile au rămas cele originale…
Domul este o emisferă perfectă, având înălțimea și diametrul egale. Doar o nouă invenție a romanilor, și anume betonul, a putut face posibilă realizarea unei astfel de structuri. Folosindu-se piatră ponce în amestec cu betonul, s-a creat un material foarte ușor și foarte rezistent. Modelat într-o matriță care se îngusta, grosimea domului pleacă de la 6,7 metri la bază și ajunge în vârf la doar 60 de centimetri.
Cupola uriaşă a Pantheonului o depăşeşte cu 1,3 m pe cea din Basilica San Pietro şi este susţinută de stâlpi solizi ascunşi în pereţii groşi de 6,2 m. Este împarţită în 28 de raze. Numarul 28 era deja cunoscut ca fiind numărul de zile în care luna realizează o rotație în jurul Pământului. Aceste raze sunt intersectate de cinci cercuri care ar reprezenta cele cinci planete care erau deja cunoscute; Mercur, Marte, Jupiter, Saturn, Venus și astfel romanii aveau tot sistemul solar cunoscut în antichitate, prezent pe cupola Pantheonului.
Studiindu-se propagarea și direcția luminii solare, s-a observat că razele soarelui luminează intrarea exact în momentul în care împaratul pășea în templu, pe 21 aprilie, ziua când romanii sărbătoreau ziua orașului, data la care Roma a fost fondată.
Romanii credeau că relaţia dintre împărat şi cele cereşti era cea mai puternică la echinocţiu. De ziua lui Augustus, 23 septembrie (echinoxiul de toamnă), soarele apare exact deasupra intrării, dar nu coboară până la sol. Raza de lumină care ar fi căzut asupra împăratului l-ar fi transformat pe acesta într-o creatură mitică, aproape ca o zeitate. În aceste momente, puterea împăratului era glorificată.
Rezultă că dimensiunile oculusului și ale ușilor de bronz, au fost atent stabilite în scopul de a captura lumina soarelui.
În interiorul său sunt înmormantate personalităţi precum artistul Raphael Sanzio sau primii regi ai Italiei, Humberto I şi Vittorio Emanuelle al II-lea.
