Roma – Catedrala San Pietro
luni, 10 mai 2004
Ne-am trezit croiţi: azi vizităm catedrala de la Vatican, San Pietro.
Am ieşit din hotel şi până s-a adunat trupa, am intrat în biserica Santa Maria sopra Minerva din piaţa Minerva… aia mică… din faţa hotelului…
Şi totuşi Pământul se mişcă! Încă mai auzi parcă ecourile procesului lui Galileo Galilei, care a avut loc aici. 70 de ani avea Galileo când a fost pus să-şi renege principala sa operă astronomică. Publicată în 1632, a fost interzisă până în 1835. Abia în 1992 papa a declarat că Galilei nu s-a înşelat.
Temându-se de tortură, Galilei abjură şi conform legendei, pe când bătrânul om de ştiinţă se îndepărta, a mormăit cu încăpăţânare celebra expresie: E pur si muove ! În piaţa Minerva au răsunat pentru prima dată acesta cuvinte, care au făcut de atunci înconjorul lumii, secole de-a lungul…
Construită pe ruinele unui templu roman dedicat zeiţei Minerva Calcidia, Santa Maria sopra Minerva este o importantă biserică dominicană. Reconstruit de mai multe ori, edificiul actual datează din 1280 şi a fost şi el renovat de mai multe ori.
Elefantul grupului statuar din faţă a fost construit de Bernini, în timp ce obeliscul datează din secolul al VI-lea îH şi a fost adus din ruinile unui templu egiptean, închinat zeiţei Isis.
Aici se află mormintele a trei papi.
Numele bisericii Santa Maria sopra Minerva mai este legat de numele altei personalităţi a catolicismului, sfânta Caterina de Siena, care a murit în 1380 dH într-o chilie a aceastei biserici şi este înmormântată chiar aici.
La 29 aprilie, o ceremonie închinată sfintei Caterina, se sfârşeşte cu sosirea de la Siena a unui alai ce aduce aprinsă o torţă, numită Credinţă şi Dragoste.
Ne-am strecurat printr-un colţ al pieţii Minerva, pe o stradelă de vreo 10 metri, care şi-a etalat magazinele cu umbrele şi ochelari de soare şi ne-am pomenit în faţa Pantheonului.
Deşi era devreme, nu trecut de ora 9, Piaţa della Rottonda din faţa clădirii, era ticsită de oameni. Intrarea e liberă. Înăuntru erau deja vizitatori.
Pantheonul – templul tuturor zeilor!
A fost construit în anul 27 îH, ca templu al tuturor zeilor protectori, în special lui Marte şi Venus, consideraţi străbunii Caesarilor.
A fost sfinţit ca biserică de rit catolic în anul 609 dH de papa Bonifaciu al IV-lea, care a scormonit prin catacombele romane şi a reuşit să adune 28 de care cu osemintele martirilor, pe care le-a îngropat sub altarul noului lăcaş creştin. A fost una dintre cele mai fastuoase ceremonii din istorie, asta în timp ce populaţia Romei murea de foame şi molimi.
Încă din antichitate, Pantheonul era considerat miracolul Romei.
Cu un diametru de 43,5 metri, domul Pantheonului a rămas până în secolul al XV-lea, cea mai mare construcţie de acest tip din lume. Este o emisferă perfectă, având înălţimea şi diametrul egale .
Folosind piatră ponce amestecată în beton, constructorii Romei au creat un material incredibil de uşor şi de rezistent. Acesta a fost modelat într-o matriţă care se îngusta, ajungând de la o grosime de 6,7 metri la baza domului la numai 0,6 metri în vârful acestuia.
Gaura din acoperiş are un diametru de 9 metri.
Dar, ca orice monument al Romei antice, nici Pantheonul nu a scăpat de vandalizări.
Un împarat al Bizanţului, după o vizită la Roma, ia plăcile din fier în forma de ţiglă de pe acoperiş.
Grinzile şi cuiele din bronz s-au folosit la construcţia coloanelor baldachinului bisericii San Pietro.
În interiorul său sunt înmormantaţi doi regi ai Italiei, precum şi artistul Raphael Sanzio
Ne-am strecurat pe străduţele aglomerate deja, am traversat în viteză Piaţa Navona şi am trecut Tibrul pe podul Umberto I care dă în Palatul de Justiţie.
Ne-am strecurat pe lângă Castelul San Angelo şi ne-am trezit pe Via della Conciliazione.
Via della Conciliazione! Artera care pompează miile de credincioşi spre Vatican! Chiar şi un ateu convins, ca mine, aici respiră istorie… Parcă revăd cortegiile nesfârşite, serioase şi groteşti totodată, cu oameni care sperau ceva şi oameni care doar profitau de credulitatea lor…
Strada îşi are numele de la reconcilierea Statului Roman cu Biserica Catolică. Multe suburbii au fost demolate pentru construcţia ei… Cele 28 de obeliscuri cu felinar în vârf, ridicate pentru grandoarea străzii, au fost ironic numite supozitoare…
De o parte şi de alta a străzii sunt numeroase magazine de suveniruri şi biserici.
Mare parte din timp, Via della Conciliazione este blocată traficului rutier. Doar numeroasele autocare, ticsite cu turişti, sunt exceptate acestei reguli. Când strada se termină, ajungi în Piazza San Pietro.
Înconjurată de o dublă colonadă acoperită cu o galerie cu 140 de statui de sfinţi, este cea mai mare piaţă din Roma.
În mijloc este obelisc înalt de 25 m, montat în 1584, cu o cruce în vârf, în interiorul căreia se află un fragment din presupusa cruce pe care a fost răstignit Iisus. Obeliscul este flancat de două fântâni făcute de Bernini. În vechime, obeliscul funcţiona ca ceas solar în Circul lui Nero.
Aici, în această imensă piaţă, având drept fundal bazilica, cu domul ei majestuos, realizat de Bramante şi de Michelangelo, iei contact cu măreţia catolicismului. Impactul acestuia se accentuează când pătrunzi în imensul interior al bazilicii.
Intrarea în Bazilica Sfântul Petru se face pe sub unul dintre braţele pieţii. După o coadă de câteva zeci de persoane, care merge relativ repede, treci prin furcile caudine ale controlorilor de la Carabinieri. Dacă eşti neinspirat şi vii îmbrăcat în pantaloni scurţi sau maieu, va trebui să vii altădată…
Bazilica este rezultatul unor lucrări întinse pe mai multe secole.
La început a fost doar un monument comemorativ în locul unde ar fi fost înmormântat Sfântul Apostol Petru, primul papă al creştinităţii, în apropierea Circului lui Caligula, în anul 67. Câteva sute de metri mai la sud, se află biserica San Pietro in Montorio, locul unde ar fi fost crucificat apostolul.
Construirea edificiului actual, începută la 18 aprilie 1506, se sfârşeşte în anul 1612.
Deşi lungă de 186 metri şi cu o înălţime în vârful cupolei de 138 metri, este totuşi ca mărime, al doilea lăcaş sacru al creştinătăţii, după catedrala Sfintei Fecioare din Coasta de Fildeş, terminată în 1990.
Numeroşi arhitecţi şi artişti de geniu au contribuit la realizarea acestei opere: arhitectul Bramante iniţiază primele lucrări, Michelangelo execută proiectul cupolei, Rafael Sanzio modifică planul original, Carlo Mademo completează faţada, Bernini desenează planul pieţei cu faimoasele colonade.
Faţada, în stil baroc, este dominată de statuile Mântuitorului, a Sfântului Ioan Botezătorul şi a 11 apostoli, lipsind cea a lui Petru, care se găseşte în interior. În mijloc se află loggia papilor, de unde se împarte binecuvântarea festivă urbi et orbi, adică cetăţii şi lumii.
Iar am avut un moment de inspiraţie: am vizitat bazilica într-o zi de luni, când este ceva mai liber. Dar chiar şi aşa, lume era destulă. Numeroase altare, statui, basoreliefuri, picturi, monumente funerare… În mijoc, sub cupolă se află altarul principal al papilor, dominat de baldachinul din bronz, înalt de 29 de metri, operă a lui Bernini.
În absidă se află scaunul episcopal al Sfântului Petru, susţinut de statuile a patru sfinţi învăţători ai Bisericii: Sfântul Ambrozie, Sfântul Augustin, Sfântul Atanasie şi Sfântul Ioan Gură de Aur.
Tot în nava centrală, se află o statuie a Sfântului Petru, construită din materialul unei statui a lui Jupiter. Înfăţişându-l pe apostol acordând binecuvantarea solemnă, statuia are piciorul ros din cauza mâinilor şi buzelor credincioşilor pelerinaţi în atâtea veacuri, care au ţinut cu tot dinadinsul s-o atingă.
Deşi numeroşi papi au fost înmormântaţi în locurile lor de baştină, în criptele Vaticanului şi-au găsit odihna veşnică mulţi dintre ei.
Într-un colţ mai retras, se deschide o uşă. O măicuţă le face semn unor persoane, care se apropie. Le recunoaşte şi le dă voie să intre. Ne întreabă şi pe noi dacă suntem împreună, dar se dumireşte repede că nu, drept pentru care închide imediat uşa. Ce-o fi acolo? ne întrebăm, oarecum geloşi pe cei ce au intrat, care vor vedea ceva ce noi nu…
Ieşim afară, unde soarele ne izbeşte brutal, după ce am stat aproape două ore în umbra răcoroasă a bisericii.
Vrem să-i fotografiem pe cei doi membri ai Gărzii Elveţiene, care barează trecerea spre o intrare oficială spre Vatican, aşa că trecem de gardul care blochează accesul spre bazilică.
Garda Elveţină este un corp fondat în 1506, pe bază de voluntariat. Soldaţii sunt foarte disciplinaţi şi îmbracaţi într-o uniformă despre care se presupune că a fost creată chiar de Michelangelo.
Facem pozele, apoi sună telefonul… Era cealaltă pereche cu care venisem la Roma şi care ne saluta…. de pe cupolă… Ieşim din umbra bazilicii şi privim în sus. În vârful cupolei, un balcon ticsit cu oameni.
Normal că n-am putut să ne întoarcem la intrarea în bazilică decât după ce am ocolit toată Piaţa Sfântul Petru şi am stat din nou la rând la controlul corporal… Trecusem de gărduţul care permitea doar ieşirea… Bine măcar că intrarea e gratuită… Nu şi accesul pe cupolă. 4 euro cu liftul sau 3 euro pe scări. Am optat pentru prima variantă, pentru că şi aşa eram destul de întorşi după faza cu ocolitul pieţii.
Liftul ne-a lăsat la baza cupolei.
Aici, spaţiu cât cuprinde… Nu mică mi-a fost mirarea, când am văzut cele două magazine cu suveniruri şi fastfood-ul… Pe bazilica de la Vatican se face comerţ… Iar preţurile sunt mai mari decât la orice tarabă din oraş. Oare ce-ar spune Iisus dacă s-ar întoarce din nou? El, cel care a răsturnat mesele comercianţilor din Templu pe motiv că au transformat casa Domnului în piaţă! Dar… asta e… Nevoia de bani a învins se pare că şi dogmele… Şi-n afară de asta sunt conştient de cât costă să întreţii coşcogea biserica….
Intrăm în cupolă. Prin interior, un balcon rotund oferă o privelişte năucitoare asupra interiorului.
Urcăm spre vârful cupolii, pe o uşiţă îngustă. Se urcă în spirală, în sens unic, iar spre vârf se înclină aşa de tare, încât mergi aproape pe o parte…
Ajuns sus, respiraţia ţi se opreşte… Toată Roma este la picioarele tale…
Cele două braţe ale Colonadei strâng la pieptul Bisericii catolice pe credincioşii aflaţi în piaţă .
Nu pot decât să spun că am coborât plin de Roma de acolo…
Am coborât pe scări şi am ieşit exact pe uşiţa pe care o măicuţă baga nişte persoane, să urce pe cupolă, fără să plătească. Am zâmbit uşor sarcastic, gândindu-mă că Dumnezeu a inventat inutil şarpele care să ispitească omul în Rai: oricum am fi găsit noi ceva cu ce să-L fentăm…
Am coborât agale pe Via della Concilliazione, uitându-mă peste umăr din când în când. Bazilica de la Vatican… Centrul lumii catolice…
Am traversat Tibrul, şi prin aglomeraţia străduţelor ticsite de turişti, am ajuns în Piaţa Navona.
Una dintre cele mai frumoase pieţe din Roma, a fost în vremuri antice o arenă pentru evenimente sportive. Abia în secolul al VX –lea a fost pavată şi transformată în piaţă.
Aici se gasesc trei fântâni, cea mai cunoscută fiind Fontana dei Quattro Fiumi, Fântâna celor patru fluvii, realizată de Bernini. În centrul fântânii este un obelisc, străjuit de 4 statui, fiecare simbolizând un fluviu de pe alt continent: Nil, Gange, Dunărea şi Rio della Plata.
Celelalte două fântâni sunt Fontana di Nettuno, Fântana lui Neptun, reprezentându-l pe acesta înconjurat de nimfe şi Fontana del Moro, Fantana lui Moor, care ţine un delfin.
Aici sunt micii artişti care-ţi pot face imediat o caricatură, portretul sau un tatuaj.
Nici vânzătorii de suveniruri nu lipsesc, precum nici cei care fac mici spectacole…
Am mâncat la una dintre numeroasele terase de pe marginea pieţii, apoi am mers la cumpărături pe strada Vittorio Emanuele al II-lea, unde deoparte şi de alta se găsesc magazine cu suveniruri, cu ultimile noutăţi vestimentare, cu antichităţi veritabile sau kitschuri ieftine, cu papetării sau articole sportive.
Aproape de Pantheon am intrat într-un magazin alimentar. Am rămas mască atunci când am văzut că s-a umplut un coş cu mâncare… Cică dacă pierdem micul dejun la hotel, să avem ce mânca în cameră… V-aţi dus cu capu’ fraţilor… Păi micul de dejun e până la ora 11, cine doarme până la ora aia?
Ajunşi la hotel, am făcut un duş şi apoi am plecat să bem o bere la Hard Rock Cafe. O nouă zi la Roma, sta să se încheie.
